Dezavantaje cabana de bârne din lemn rotund – bușteni necalibrați (3)
Deși o cabană din bârne de lemn rotund sau bușteni necalibrați poate fi o soluție foarte bună pentru o locuință de vacanță într-un cadru natural sau pentru o dotare turistică în zona rurală, pe lângă avantajele evidente, acest tip de clădire are și o serie de dezavantaje pe care le vom prezenta în cele ce urmează.
Dezavantaje ale unei cabane de bârne din lemn rotund sau bușteni necalibrați:
Proprietățile fizice și chimice ale lemnului îl fac vulnerabil la o serie de factori. Apa, chiar și atunci când este vorba doar de o inundație cauzată de spargerea unei țevi a instalației sanitare, provoacă pagube mai mari decât în cazul unei construcții de zidărie. Lemnul este predispus atacurilor biologice cauzate de organisme xilofage. Tratamentele cu soluții chimice insecto-fungicide (precum Villa Prima sau Lignoprot) asigură protecția lemnului însă sunt costisitoare și în general sunt suspectate a fi nesănătoase pentru utilizatori. Un alt risc al structurilor de lemn este cel de incendiu. Există tratamente de ignifugare a lemnului, însă din nou costul ridicat și necesitatea refacerii tratamentelor, duc la reducerea randamentului. Nici substanțele folosite pentru ignifugare nu sunt lipsite de temerea că ar putea produce afecțiuni de sănătate.
Izolarea termică presupune de obicei asigurarea unui transfer termic cat mai mic prin pereții exteriori ai clădirii. În cazul caselor de bârne apare în plus necesitatea etanșeizării pereților, care este dificilă sau necesită soluții costisitoare, precum dispunerea pe fiecare rost dintre bușteni a unor garnituri pe ambele fețe ale zidului. De asemenea, în timp, odată cu uscarea lemnului, în bușteni se deschid crăpături ce urmăresc fibra lemnului. Acestea măresc neetanșeitatea clădirii, putând cauza accesul apei de ploaie prin pereți spre interior, sau instalarea insectelor, algelor sau fungilor xilofagi.
Aceeași uscare a lemnului provoacă o tasare a clădirii în primii ani de existență, estimată de constructorii americani la 5% din înălțimea acesteia (deci ~25 cm la o înălțime a clădirii de 5 metri) și o fluctuație periodică a dimensiunilor clădirii în funcție de umiditatea aerului. Datorită variațiilor de înălțime, este necesară prevederea unor rosturi deasupra fiecărei uși și ferestre, care să preia tasarea și contragerea pereților, prevenind deteriorarea tâmplăriilor. Aceste rosturi se confecționează sub forma unor cutii închise cu scânduri, care preiau variația de dimensiune pe verticală.
La folosirea unor stâlpi sau popi din bușteni dispuși vertical, contragerea va fi mult mai mică în lungime, fiind neglijabilă. Asta face ca o grindă orizontală sprijinită cu un capăt pe un perete din bușteni și celălalt capăt pe un stâlp, să devină înclinată după ce peretele s-a contras cu 5%. Soluția folosită pentru preluarea acestei neuniformități a deformării este dispunerea unor șuruburi reglabile sub stâlpi și ajustarea înălțimii stâlpilor pe măsură ce construcția se tasează.
Dificultatea mascării instalațiilor electrice, sanitare, de încălzire și de ventilație, adesea ajungându-se la soluții de instalații aparente, reduc din farmecul acestei tehnologii de construire.
Pereții construcției sunt groși, ceea ce generează un raport dezavantajos între suprafața desfășurată și suprafața utilă a clădirii.
Detaliile de execuție au un rol deosebit de important în imaginea generală a clădirii, în special datorită faptului că elementele structurale rămân aparente și constituie finisaj. Astfel, toate etapele de execuție trebuie parcurse cu deosebită grijă, mascarea sau remedierea erorilor fiind dificilă sau chiar imposibilă. Cum în România majoritatea executanților au o pregătire profesională destul de slabă, șansele ca rezultatul final să fie unul mulțumitor sunt mai reduse în cazul clădirilor de bârne, comparativ cu clădirile clasice de zidărie.
Lemnul izolează termic mai puțin bine decât materialele termoizolante precum vata minerala, deci oricât de mari ar fi bârnele, pierderile de căldura vor fi mai mari decât în cazul adoptării unei tehnologii ce presupune dispunerea unui strat termoizolant.
La bușteni cu diametru mediu de 35 cm, vom avea o suprapunere între doi bușteni de 10-15 cm, ceea ce duce la pierderi de căldura. Executanții acestui tip de construcții prezintă clienților diagrame pentru grosimea medie a peretelui, însă transferul termic se face cu precădere prin punctele de minimă rezistență („punți termice”), adică exact prin zonele în care grosimea peretelui este minimă. Remedierea acestui neajuns prin dispunerea unor straturi termoizolante va duce implicit la ascunderea buștenilor și pierderea imaginii caracteristice, pe lângă mărirea suplimentară a grosimii pereților.
Suprafețele neregulate ale pereților, plus textura ușor rugoasă a acestora, îngreunează curățarea și favorizează acumulările de praf si mico-organisme precum acarienii.
Spațiile umede (baie, bucătărie, spălătorie, etc.) prezintă un risc în plus pentru sănătatea construcției.
Construcțiile de lemn au o durată de viată mai scurtă decât cele de zidărie, deci investiția făcută are o rată de depreciere mai rapidă.
Costul total al unei clădiri din bușteni de lemn este mai mare decât al uneia similare din zidărie. Deși se fac economii la finisaje, toate dezavantajele acestei tehnologii o fac mai scumpa decât altele.
Tehnologia care se folosește acum pentru casele din bușteni este străină de tradiția arhitecturii de lemn din zona noastră. Ea este importată din SUA și Canada, aducând în peisajul cultural romanesc un model străin, adesea nepotrivit. Construcțiile din arhitectura tradițională presupuneau altfel de detalii de execuție si o cu totul altă plastică arhitecturală.
Sursa foto: http://www.forumspotz.ng/fire-razed-inec-office-in-imo/
